Povestea ceaiului

Ceaiul a creat o adevarata mitologie in jurul sau, a ajutat la cladirea si prabusirea unor imperii, a generat razboaie si a inspirat adevarate filozofii de viata. Etimologic, cuvantul ceai provine din mandarina – ”chá” (in sud-estul Asiei se pronunta ”te”). Cuvantul cel mai apropiat denumirii pe care o folosim in romana vine insa din persana, unde se numea ”chay”.

Principalele tipuri de ceai utilizate in zilele noastre difera intre ele prin modul in care frunzele sunt recoltate, tratate si uscate in vedere conservarii. Exista sase varietati de ceai: Ceai verde, Ceai negru, Ceai Oolong, Ceai alb, Ceai pu-erh si Ceai galben (unul dintre cele mai rare si scumpe sortimente de ceai din lume).

Ceaiul in China

Legenda spune ca, acum aproape 3.000 de ani, in timp ce imparatul chinez Shennong isi bea linistit bolul de apa fierbinte, cateva frunze desprinse dintr-un arbore situat in apropiere au cazut in ceasca lui, preparand primul ceai.

Primele consemnari atestate ale ceaiului se gasesc in registrele comerciale ale dinastiei Qin (221 i.Hr).

Laozi (604-531 i.Hr.), cunoscutul filosof al Chinei antice, numea ceaiul „esenta de jad lichid”. In anul 59 i.Hr., Wang Bao scria deja prima carte continand instructiuni privind cumpararea si pregatirea ceaiului, iar in 220 d.Hr., faimosul medic Hua Tuo descria in tratatele sale de medicina chineza capacitatea ceaiului de a imbunatati functiile mentale.

Ceaiul sub forma de infuzie, asa cum il cunoastem astazi, a aparut pe la mijlocul secolului al XIII-lea.

Ceaiul in Japonia

In anul 805, semintele de ceai au ajuns pentru prima data in Japonia prin intermediul ununi calugar budist pe nume Dengyo Daishi care se intorsese din ChinaImparatul Saga este cel care si-a incurajat supusii sa cultive ceai din seminte importate din China. Ceremonia ceaiului a fost introdusa in Japonia tot prin filiera chinezeasca in secolul al XV-lea, de catre preotii budisti, fiind un obicei social semireligios.

Ceaiul in Europa si pe continentul american

In occident, ceaiul a fost introdus, nu de catre englezi, cum am fi tentati sa credem, ci de catre colonistii olandezi, la inceputul anilor 1600. Cele mai vechi insemnari europene despre ceai apartin calugarului iezuit de origine portugheza Jasper de CruzPrima consemnare atestata a unui transport de ceai spre batranul continent dateaza din anul 1610: intr-un port din Olanda, unde fusese descarcata prima lada de ceai verde, de catre compania de transport a Indiilor de Est.

In anul 1618, ceaiul ajungea prin Mongolia in Rusia, sub forma unui cadou pentru tar.

In Anglia, in 1657, Thomas Garraway a introdus ceaiul in atentia publiculuiLa inceput in cafenele englezesti erau acceptati doar barbatii. In 1706, Thomas Twining’s Coffeehouse a devenit prima cafenea care primea atat barbati, cat si femei.

Se pare ca primul ”magazin de ceaiuri” a fost deschis in 1864 de catre Aerated Bread Company. Consumul de ceai era insa limitat de preturile mari.

In Statele Unite ceaiul ajungea la inceputul anilor 1700, adus de imigrantii din Europa, iar pe 16 decembrie 1773 a avut loc binecunoscuta revolta denumita Boston Tea Party.

In 1823, Compania Indiilor Orientale a constatat faptul ca in India crestea o planta de ceai salbatica si a amenajat o prima plantatie, ce avea sa transforme in scurt timp India dintr-un partener de schimburi comerciale intr-o colonie a imperiului.