Povestea cafelei

„Ne energizeaza diminetile, ne echilibreaza dupa-amiezele incarcate, iar seara ne rasfata indulcindu-ne intr-un cappuccino cremos. Cu o istorie de sute de ani, cafeaua, asa cum o cunoastem astazi, a fost adusa in Europa de calatorii ce strabatusera Orientul Apropiat. A patruns ulterior pe scara larga prin schimburile comerciale pe care negutatorii italieni le faceau in Africa de Nord.

Aburul aromat al cafelei s-a strecurat usor-usor in tabieturile vechiului continent, inlocuind la micul dejun berea si vinul care, pana in secolul al XVII-lea, erau bauturile traditionale. Nu se mai stie cand si unde s-a descoperit pentru prima data aceasta licoare. Cel mai probabil, stramosii arborilor de cafea se trag din stravechile paduri naturale din platourile inalte ale Etiopiei.
Legenda spune ca un pastor pe nume Kaldi a descoperit potentialul acestor boabe, observandu-si caprele care, consumand fructele unui anumit arbore, dobandeau o energie ce le facea sa nu mai doarma peste noapte. Kaldi a incercat el insusi efectul nemaiintalnit al fructelor de culoare rosie. Mai tarziu calugarii de la o manastire din apropiere le-au folosit pentru a ramane treji in timpul orelor lungi de rugaciune. Vestea si impreuna cu ea, boabele miraculoase, s-au raspandit in scurta vreme la manastiri din intreaga lume. Se nascuse ceea ce astazi pentru multi dintre noi reprezinta nu doar un stimulent, ci o adevarata pasiune: cafeaua.
Din perspectiva istoriei, se cunoaste ca, in jurul anului 1000, Avicenna administra in Persia o licoare tamaduitoare numita qahwa, obtinuta din boabe de cafea fierte. Etiopienii obtineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea in apa a boabelor uscate. In Peninsula Araba cultivarea si comertul cu cafea a inceput in sec. 15. In orasele din Orientul Apropiat au inceput sa apara cafenele publice – denumite qahveh khaneh, cu o popularitate de neegalat pentru toate tipurile de activitati sociale. Primul magazin de cafea s-a deschis la Constantinopol in 1475, fiind numit Kiva Han.
Incepand cu 1512, efectele stimulatoare ale cafelei au determinat imamii conservatori din lumea araba sa interzica consumul acesteia pentru musulmani. Cu toate acestea, prima cafenea a fost deschisa la Damasc in 1530. In secolul 16 obiceiul consumului de cafea se raspandise in intreaga Persie, Egipt, Siria si Turcia. Pana in secolul al 17-lea, cafeaua si-a croit drum si in Europa.
Unii au reactionat la aceasta noua bautura cu suspiciune sau teama, numind-o “inventia amara a lui Satan.” In Venetia a fost adusa pentru prima data in anul 1615 si a fost puternic condamnata de clerul local, iscandu-se o controversa atat de mare incat papa Clement VIII a fost rugat sa intervina. Acesta a gustat personal bautura inainte de a lua o decizie si a gasit in gustul cafelei suficiente argumente pentru a-i da aprobarea papala.
Prima cafenea din Europa a fost deschisa tot in Venetia in 1645.
In Marea Britanie cafeaua a fost adusa de catre comerciantii care transportau marfuri din Turcia. Prima cafenea a fost deschisa la Londra in 1652 sub numele de Grand Cafe, iar cafeneaua Queens’s Lane, deschisa in Oxford in 1654, este in functiune si astazi. In jurul anului 1700 existau peste 2000 de cafenele in intreaga Anglie, in medie cate o cafenea la 300 de locuitori.
In 1672 se deschidea prima cafenea din Paris, iar in Viena in 1683.
Olandezii au fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial si au cultivat-o in coloniile lor din Java si Ceylon, iar la sfarsitul secolului al XVII-lea, tot olandezii sunt cei care introduc cafeaua in Japonia. Francezii au inceput cultivarea cafelei in Martinica si Antile, iar englezii, spaniolii si portughezii in Asia si America.
In anul 1727 cafeaua ajungea in Brazilia unde a inceput sa fie cultivata pe suprafete din ce in ce mai mari, devenind in scurt timp una din principalele resurse economice ale tarii.
In 1773 cafeaua a fost proclamata bautura nationala in Statele Unite ale Americii, devenind bautura preferata la micul dejun. In acel an colonistii s-au revoltat impotriva taxelor enorme impuse pe ceai de regele George III. Revolta, cunoscuta sub numele de “Boston Tea Party”, a inclinat pentru totdeauna preferinta americanilor de la ceai spre cafea.

In Romania primul “bautor de cafea” cunoscut pare sa fi fost Logofatul Ioan Tautu (?- 1511), din Moldova. Prima cafenea (”cahvenea”) s-a deschis in Bucuresti la 1667 si era proprietatea unui fost ienicer, Kara Hamie. Vestita Capsa, multa vreme gazda a spatiului cultural si politic al societatii bucurestene a fost infiintata de Grigore Capsa in 1891.
In prezent cafeaua este produsa in peste 50 de tari. In scopuri industriale se cultiva cele aproape 80 de varietati ale soiului Arabica si soiul Robusta.

Arabica este cea mai apreciata si cultivata cafea. Se obtine din arborele coffea Arabica, originar din Etiopia.

Robusta sare un continut ridicat de cafeina (1,7 – 4%), un gust puternic si mai putin aromatizat. Robusta se evidentiaza prin gustul tare, mai amar, mai pregnant comparativ cu cel al cafelei Arabica.

Liberica, de calitate medie, este originara din regiunea Monrovia, Liberia. Este asemanatoare cu Robusta, are de asemenea o crestere rapida si poate rezista la conditii climaterice nefavorabile. Se cultiva exclusiv in campiile subtropicale ale Africii de Vest si Americii de Sud, unde umiditatea este foarte mare si temperatura cuprinsa intre 20 si 25°C.

Maragogype se numeste astfel deoarece acest arbore de cafea a fost descoperit in vecinatatea orasului Maragogype din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin incrucisarea dintre arabica si liberica. Este cafeaua cu cele mai mari boabe din lume, dimensiunile boabelor sunt de 2-3 ori mai mari decat dimensiunile boabelor celorlalte varietati.(6) Cultura acestui arbore este extrem de imprastiata (Guatemala, Brazilia, Nicaragua, Mexic, Columbia si Java), la o altitudine variind intre 600 si 1000m.

Sfanta Elena, cu tente florale, de citrice si caramel este numita si “cafeaua lui Napoleon”, deoarece a fost cafeaua preferata a acestuia in perioada celebrului exil pe insula. Aceasta cafea creste intr-un sol vulcanic, cu utilizarea exclusiva a ingrasamintelor naturale cum ar fi guano.

Panama Boquete Geisha este un soi care creste la altitudinea de 1.700 de metri, in apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorita altitudinii, aceasta cafea are o savoare speciala, o aroma ultrafina si aciditate moderata.

Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltata din insulele Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est si din unele zone din India. Boabele acestei cafele nu sunt culese direct de pe planta, ci numai dupa ce au fost ingerate si apoi eliminate partial digerate de un animal numit civeta de palmier. Acest animal are in tubul digestiv o enzima cu proprietatea de a reduce gustul amarui al cafelei.

Black Ivory este obtinuta din boabele de cafea inghitite, digerate si eliminate pe cale naturala de catre elefanti. Procedura de obtinere a cafelei este asemanatoare cu cea pentru fabricarea cafelei Kopi Luwak. Prin acest proces cafeaua capata un gust special, devine mai rafinata, putin mai amara, cu usoara aroma de ciocolata, fructe, nuci, macese. Aceasta aroma se datoreaza faptului ca boabele de cafea sunt digerate odata cu alte elemente din hrana elefantilor, cum ar fi bananele sau trestia de zahar.
Black Ivory este considerata cea mai buna cafea. Este foarte rara si greu de gasit, pretul fiind chiar mai ridicat decat al cafelei Kopi Luwak. Aceasta cafea poate fi gustata doar in cateva hoteluri de 5 stele din Tailanda, Maldive, Abu Dhabi si intr-un singur local din S.U.A., „The Elephant Story”.

In ceea ce priveste prepararea, fiecare tara se mandreste cu specialitatea ei de cafea.

Romania se mandreste cu renumita „marghilomana“, intrata in vocabularul uzual dupa Primul Razboi Mondial.
Se spune ca Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţarii, era un mare bautor de cafea. Intr-o zi, cand se afla la vanatoare, a cerut sa i se faca una. Nefiind pregatit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punand, in loc de apa, coniac. Astfel s-a nascut „marghilomana“. Dupa Primul Razboi Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau „un marghiloman“, „doua marghilomanuri“ sau „o marghilomana“.
„Marghilomana“ este, de fapt, o cafea turceasca, fiarta cu rom sau coniac. Era servita in ceşti foarte mici, fara toarta, cunoscute sub numele de „filigeana“. Cafeaua se fierbea in ibrice aşezate pe nisip incalzit cu carbuni. In filigeana, boierul Marghiloman adauga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin.
S-au pastrat pana in zilele noastre mai multe feluri de a prepara aceasta cafea, din care nu trebuie sa lipseasca romul sau coniacul.